Asigurări de Tractoare: Care sunt Noutățile?
Decretul Milleproroghe 2024 a amânat cerința de asigurare pentru vehiculele care nu circulă până la 30 iunie 2024, oferind fermierilor și companiilor de asigurări mai mult timp pentru a se adapta. Cu toate acestea, progresele au fost lente, iar complexitatea regulamentului, împreună cu lipsa unor polițe de asigurare specifice pentru tractoarele utilizate numai pe terenuri private, a creat multă incertitudine. Noul regulament afectează cel puțin trei milioane de vehicule, iar până în prezent nu există polițe de asigurare disponibile care să acopere aceste cazuri. Companiile de asigurări trebuie încă să creeze produse specializate care să se potrivească nevoilor sectorului agricol, în timp ce fermierii se confruntă cu costuri mai mari și procese birocratice din ce în ce mai complicate. În același timp, asociațiile din industrie fac presiuni pentru noi amânări, în timp ce grupurile agricole și grupuri agromecanice solicită discuții tehnice urgente pentru a rezolva problemele ridicate în întregul sector primar, inclusiv preocupările privind asigurarea pentru ceea ce se numește „risc static”, care ar extinde cerința de asigurare la toate tractoarele și vehiculele agricole, chiar și cele care nu sunt utilizate și sunt parcate în șoproane agricole private. Există multă incertitudine într-un sector care, în acest moment, este încă nepregătit.
În Austria, toate tractoarele care se pot deplasa au nevoie de asigurare, chiar dacă nu circulă pe drumurile publice. Cu toate acestea, polițele sunt adesea combinate cu asigurarea agricolă pentru a menține costurile scăzute. În Belgia, asigurarea este obligatorie doar pentru tractoarele utilizate pe drumurile publice, în timp ce cele utilizate exclusiv pe terenuri private sunt scutite, cu excepția cazului în care prezintă un risc pentru alte persoane. Bulgaria impune asigurarea pentru tractoarele înmatriculate pe drumurile publice, dar le scutește pe cele utilizate strict pe exploatațiile agricole private. Danemarca impune asigurarea pentru toate tractoarele agricole, dar guvernul oferă subvenții pentru a ușura sarcina financiară. Finlanda exclude tractoarele de uz privat de la asigurarea obligatorie, dar aplică standarde stricte de siguranță. Franța, ca și Italia, impune asigurarea pentru toate tractoarele, indiferent de utilizare. Cu toate acestea, organizațiile agricole fac presiuni pentru a obține scutiri, în special pentru tractoarele mai vechi sau non-operaționale. Germania adoptă o abordare mai relaxată, exceptând de la asigurare vehiculele neînmatriculate de asigurare, transferând responsabilitatea asupra agricultorilor individuali în caz de accident. În Grecia, asigurarea este obligatorie numai pentru vehiculele înmatriculate, în timp ce tractoarele utilizate exclusiv pe terenuri private sunt scutite. Irlanda impune asigurarea pentru toate vehiculele, dar oferă tarife mai mici pentru utilajele agricole utilizate exclusiv pe terenuri private. Polonia impune asigurarea obligatorie pentru toate vehiculele agricole, dar oferă opțiuni accesibile pentru micii fermieri. Portugalia impune asigurarea la nivel general, dar permite scutiri pentru tractoarele nefuncționale. Republica Cehă scutește tractoarele de uz privat dar impune ca acestea să fie înregistrate la autoritățile locale. România impune asigurarea obligatorie pentru toate tractoarele, dar oferă subvenții de stat pentru a ajuta la acoperirea costurilor. Slovacia impune asigurarea numai pentru tractoarele utilizate în afara proprietății agricole. Slovenia urmează o abordare similară, exceptând tractoarele de uz privat, dar impunând inspecții regulate. Spania încă își finalizează reglementările, dar se așteaptă să adopte o abordare strictă, cu puține excepții. Suedia solicită asigurare pentru toate vehiculele mobile, dar oferă stimulente financiare pentru fermele cu risc scăzut.În sfârșit, în Ungaria, tractoarele trebuie să fie asigurate dacă sunt utilizate în afara proprietății agricole, deși sunt în curs discuții pentru extinderea scutirilor pentru utilizarea ocazională pe șosele.
